Grădiana

Un jurnal al grădinii mele

Alte activităţi + hugelkultur

Pe lângă săpat şanţul, am mai făcut câteva lucruri:

  • Am cumpărat de la dedeman un ghiveci cu o plantă care se numeşte Cornus alba – cu frunze verde cu alb. Am pus-o aproape de aluni; pe hârtia însoţitoare zice că rezistă la îngheţ. Când vor fi mari vor fi tufe similare dar de culori diferite, ar trebui să aibă un colorit frumos.
  • Am semănat Physalis comestibil (Physalis peruviana). Am împărţit plicul în două cuiburi apropiate. Să vedem ce iese. Dacă ies mai multe, le redistribui.
  • Am pus şi leuştean. Plicul avea o groază de seminţe,  pe astea le-am pus în 3 cuiburi pe lângă gardul cu terenul de sport, şi un pic la un capăt de swale.
  • Pe lângă gard, dar pe exterior am pus cimbrişor (thymus vulgaris). Ăsta l-am pus acolo fără nici o logică.

Şi am început să fac straturile înălţate ale lui Holzer. Ca să fie clar despre ce vorbesc – există un nenea pe care îl cheamă Sepp Holzer, pe care îl ştie Google-ul foarte bine. Nenea ăsta are o fermă undeva în Alpi, între 1.100 şi 1.400 metri altitudine. Pe un teren nefavorabil pe care anterior avea o monocultură de copaci, Sepp a folosit diverse metode ca să obţină rezultate bune cu plante de cultură temperată. Adică a re-inventat permacultura fără să ştie ce-i aia permacultură. Are câteva principii după care se ghidează şi câteva sisteme care îi funcţionează şi pe care le promovează. Pe net se găsesc vreo 3 documentare despre el de downloadat gratis.

Fiindcă am auzit de individ încă de acu ceva ani, am decis să cheltui banii pe care mi i-a cerut amazon-ul pe cartea lui, proaspăt apărută şi în limba engleză: „Sepp Holzer’s Permaculture: A Practical Guide to Small-Scale, Integrative Farming and Gardening”. Coincidenţă, după câteva zile cineva a pus pe net un scan pdf al ei😉. Cu toate astea, dacă cineva o ia de pe net şi i se pare vrednică, îl rog să o şi achiziţioneze ulterior, din respect pentru munca omului.Dacă ar fi să fiu critică, după părerea mea, cartea asta nu şi-a meritat banii. Poate dacă nu plăteam şi S&H-ul, raportul preţ/informaţie ar fi fost mai rezonabil. Cartea e plină de „ia uite ce fac eu” dar mai puţin de „ia uite cum fac eu”. Nu e chiar de lepădat, desigur, dar nici nu o pot considera o „biblie” permaculturistă. Omuleţul se laudă cu realizările lui (de altfel remarcabile), povesteşte câteva din greşelile de evitat (de exemplu axarea pe o singură ramură de producţie – el a păţit-o cu ciupercile, piaţa a căzut când au fost radiaţiile de la Cernobâl şi nu i le-a mai cumpărat nimeni, deşi nu erau radiate).

Ce mi s-a părut mie un pic exagerat este cum spune că pământul pe ferma lui, în mod original nu era bun de mare lucru, din cauza diverselor condiţii nefavorabile – înălţime, climă, cultura anterioară etc. Văzând harta Krameterhof-ului însă, am observat nu mai puţin de 6 (şase!) izvoare pe terenul lui. Apoi asta mi se pare o grozavă bogăţie şi un potenţial imens. Pe care, de altfel, l-a şi exploatat foarte bine şi inteligent, are nu-ştiu-câte iazuri acolo.

Nu mi-a plăcut încă ceva – din punctul meu de vedere, nu a fost destul de detaliat la modul concret. Adică, de exemplu, el spune că stropeşte pentru dăunători cu macerate de plante. Nu dă însă reţetele lui, ci spune „încercaţi voi diverse plante şi vedeţi ce funcţionează. Eu pornesc de la astea 3 (urzică, pelin şi am uitat mai ce), şi mai adaug altele”.Se laudă că are 40 de ani de experienţă în observat natura şi legăturile dintre plante, dar nu zice ce şi cum seamănă el.

Ce mi-a plăcut – tot restul🙂. Stilul lui e uşor de citit, nu e sec, pozele sunt frumoase, are diverse idei foarte interesante şi te lasă dorind să afli mai multe (nu e fraier nenea).  Am reţinut câteva idei, dintre care pun aici vreo două-trei (nu neapărat noi, dar din cartea lui):

Pentru obţinerea rezultatelor spectaculoase pe care le are promovează înfiinţarea zonelor de microclimat. Adică pune plantele mai sensibile sau cu necesităţi mai mari în zone în care a creat condiţii bune de trai prin combinarea pietrelor/stâncilor cu ochiuri de apă. Pietrele sunt cică bune la stocat căldura, iar dacă mai vin şi reflexiile razelor soarelui de pe ochiurile de apă, e şi mai bine. În plus, cultivă soiuri cu randament mai scăzut dar mai rezistente. De unde face (a făcut)  rost de asemenea soiuri nu ştiu şi nu zice, fiindcă nu se vând pe piaţa standard.

E un mare adept al terasării terenurilor în pantă – idee care îmi place şi mie. Însă nu spune prea multe (sau nu suficiente pentru mine) despre tema asta. Spune să ai mare grijă cum curge apa pe terasele alea, să nu erodeze nu-ştiu-cum şi să te alegi cu alunecări de teren. Dar cum să faci efectiv, la ce să te uiţi, cum să faci să nu curgă apa aiurea şi mai ales ce să nu faci, nici amu’ nu ştiu.

Pe lângă terase, trademark-ul lui sunt Hugelkultur-ile. Adică îngroapă materie organică – cel mai des trunchiuri de copaci – sub movile de pământ, creând astfel straturi înalte care beneficiază de căldura dată de descompunerea lor. Ideea trunchiurilor de copaci este că ele se descompun greu – astfel ai peste 5 ani de strat muncitor; altfel, trebuie să le refaci mai repede, că se consumă. Importantă e aşezarea lor astfel încât să nu formeze tuneluri de vânt ci dimpotrivă să se opună lor, protejând şi spaţiul dintre ele, unde poţi pune copăcei mai sensibili de exemplu. Mai exact, ce pune el pe hugelkultur-ile lui, nu zice.

Mulcitul plantelor şi ruperea buruienilor şi lăsatul lor pe loc, plantarea cu plante-companion, catch crops (astea nu ştiu să le traduc în română), folosirea de soiuri locale promovând biodiversitate, soiuri cu randament mai mic dar gust bun – toate ideile astea care aparţin permaculturii le aduce şi el în discuţie.

În fine, dacă are cineva interes pentru cartea asta, se poate găsi rapid pe net acum.

Cu spirit de aventură, am pornit la înfiinţarea a 2 straturi înălţate şi la mine. Desigur la o scară mai mică şi cu ce am eu la îndemână. Primul lucru, am săpat un şanţ pe o direcţie din care eu sper să nu vină vântul. Nu prea mare, că nu vreau să le fac prea mari şi nici nu am crezut că am aşa multă materie primă (ulterior s-a dovedit că aş fi avut da’ nu-i bai – poate o să mai fac încă unul)

Apoi am băgat în el rămurele rămase de la tunsul livezii

Pe care le-am acoperit cu ceva fân amestecat cu ceea ce eu estimez că erau excremente uscate de vacă sau alt animal care mănâncă păioase.

Şi apoi a urmat să pun pământ înapoi peste, până se face un strat de 1m, 1.20m. Faza asta însă a fost un pic problematică fiindcă pământul trebuie adus din altă parte, săpat, încărcat în roabă etc. Operaţia asta s-a oferit soţul să o execute măcar parţial însă nu a apucat prea multe că a venit ploaia. Până el a adus cele câteva roabe, eu am pornit şi stratul 2 care a rămas şi el doar început. Oricum e bine că e din 2 paşi fiindcă Sepp Holzer recomandă ca straturile să fie semănate imediat după înfiinţare şi eu uitasem să aduc seminţele pentru ele de acasă. La stratul 2 am pus peste găteje(= ramuri) mraniţă, adică gunoi de grajd maturat care nu mai miroase, şi o lopată de gunoi mai proaspăt, în caz că ăla ar fi mai bun – nu sunt sigură 100% care din ele e mai recomandat în acest caz. La final, astea erau cele 2 straturi micuţe. Bonus, între ele e şi spirala care o să taie din elanul posibilelor vânturi care ar vrea să intre între ele. Data viitoare le ridic cât trebuie şi le plantez, chiar dacă e târziu. Sper să apuc să sap şi să car destule roabe într-o zi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: