Grădiana

Un jurnal al grădinii mele

Biluţe de seminţe

Printre personajele marcante în permacultură, Masanobu Fukuoka e un fel de „tata lor”. Individul ăsta a re-inventat (ma rog, a popularizat) biluţele de seminţe – seed balls. Ideea e să încapsulezi seminţele într-o unitate care să le protejeze şi să le ofere condiţii optime de germinare; însă până la germinare să fie păzite de prădători – păsări, furnici etc. Conform promotorilor acestei tehnici, ele ajută la revendicarea zonelor deşertificate sau abandonate, în care precipitaţiile sunt imprevizibile.

Ca să testez această teorie am decis să fac nişte biluţe dinastea – cât de greu putea fi?

Reţeta sună aşa: o măsură seminţe, 3 măsuri compost, 5 măsuri argilă (preferabil roşie) şi 2 măsuri apă. Pe un site, la tips&tricks am văzut menţionat praful de ardei iute în cantitate mică pentru a împiedica şi mai mult animalele să fure seminţele – se pare că nu le place aroma de chilli.

Cel mai greu de obţinut ingredient a fost argila. Praf de argilă am găsit pe google doar în contextul măştilor de frumuseţe, tratamentelor naturiste la preţuri la care nici nu se punea problema să cumpăr. O idee de pe un site american cred a fost să caut un meşter popular care face oale din lut ars. Citit şi făcut – am găsit rapid o firmă de ghivece de lut în Cluj, am sunat la nenea şi l-am întrebat dacă îmi poate vinde câteva kile de argilă. Nenea a zis că el o are sub formă preparată de oale, dar o uscă şi mi-o face praf. E clar ce am uitat să întreb, nu? Pe când am mers să o ridic, m-a lovit cu preţul: 50 lei pentru 5 kg. Am strâns din dinţi şi am plătit. Deci acum pot să vă spun unde să nu mergeţi dacă vreţi argilă.

Cu toate ingredientele pregătite, am purces la treabă.

În poză se văd în balconul meu pregătite, de la stânga la dreapta: seminţele(gazon,trifoi, flori), aparatul de măcinat cu ardeiul iute prăfuit (aveam unul uscat în frigider), pământ de flori bogat în humus, o pungă cu gunoi de grajd maturat de la Viola, vaca noastră, argila şi apa. O măsură de la laptele praf şi mănuşi din latex (fiindcă aveam o rană deschisă la un deget care nu voiam să ia contact cu caca de vacă, fie el şi vechi de 1 an).

Prima dată am ales seminţe de flori pentru ceea ce mie îmi place să numesc „zona alpină”. Un plic de flori de piatră şi o jumătate de plic de seminţe pentru peisaj alpin (parcă aşa scria pe plic). Seminţele de flori sunt minuscule, aşa ca am considerat 1/10 măsură de seminţe ca fiind o măsură întreagă.

Fiindcă nu mi-e foarte clar ce e compostul, am decis ca în cazul meu compost să reprezinte două părţi pământ de flori şi o parte gunoi de grajd. Asta şi fiindcă gunoiul nu era mărunţit, avea paie şi alte chestii mari şi eu nu aveam sită să îl mărunţesc.

Am pus ingredientele uscate într-un vas

şi le-am amestecat bine, să se uniformizeze. Apoi am adăugat apa, treptat. Vreau să menţionez că nu e foarte uşor de frământat maglavaisul; fiindcă apa trebuie adăugată puţin câte puţin, are o consistenţă tare şi s-a lipit un pic de mănuşi. E important ca rezultatul final să nu fie prea umed, ca să nu se apuce seminţele să germineze, dar nici prea uscat ca să nu poţi face biluţe din el. Nu e greu de ajuns la umiditatea optimă, eu mi-am dat seama din prima unde să ma opresc.

Din acelaşi considerent că seminţele sunt foarte mici, am făcut şi biluţele mici – un diametru aş zice în medie de 0,75 cm. Producţia la final, cu plicul alături pentru a estima mărimea lor mai bine:Le-am pus la uscat pe balcon, şi acum aşteaptă temperaturi minime peste 7-8 grade, ca să le pot însămânţa. Toată operaţia asta a durat aproximativ 20 de minute.

Am repetat acţiunea la scară mărită pentru un amestec de gazon şi trifoi, de data aceasta respectând proporţiile. De fapt, fiindcă a fost greu de amestecat am pus un pic mai multă apă decât era prevăzut – 2 1/2 măsuri, şi preparatul a ieşit un pic cam moale. Ar fi trebuit cam 2 1/4 măsuri. O măsură a fost un castronel de mâncare pentru bebeluşi de la Nestle – se vede în ultima poză în colţul dreapta sus. Timpul de muncă efectivă a fost de aproximativ 1,5 ore (am luat o pauză pe la mijloc). La final deja făceam câte trei biluţe odată. Diametrul lor l-am făcut să zic în jur de 1 – 1,5 cm. Activitatea asta mi s-a părut bună de meditaţie, mă simţeam ca şi călugării care muncesc la mandale.

2 responses to “Biluţe de seminţe

  1. Pingback: Semănături « Grădiana

  2. Pingback: Biluţe de seminţe (seed balls) şi Masanobu Fukuoka « Grădiana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: